- statórnic
- adj. m., pl. statórnici; f. sg. statórnicã, pl. statórnice
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
statórnic
Look at other dictionaries:
statornic — STATÓRNIC, Ă, statornici, ce, adj. 1. (Despre oameni şi manifestările lor) Care se schimbă foarte greu (în opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hotărât; neclintit. ♦ p. gener. Care este mereu la fel, care nu se schimbă;… … Dicționar Român
stabil — STABÍL, Ă, stabili, e, adj. 1. Care este bine aşezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanţe) Care nu se descompune de la sine; care nu… … Dicționar Român
statornici — STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) aşeza, a (se) stabili într un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din statornic. Trimis de thiess, 13.09.2007.… … Dicționar Român
fidel — FIDÉL, Ă, fideli, e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod… … Dicționar Român
nestatornic — NESTATÓRNIC, Ă, nestatornici, ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Ne + statornic. Trimis de cornel, 09.06.2004. Sursa: DEX 98 Nestatornic ≠ statornic, stabil, permanent Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
statornicie — STATORNICÍE s.f. Fermitate, constanţă, neclintire (în păreri, în hotărâri etc.). ♦ Fidelitate, devotament. – Statornic + suf. ie. Trimis de thiess, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STATORNICÍE s. 1. v. consecvenţă. 2. v. fidelitate. 3. v. stăruinţă. 4 … Dicționar Român
constant — ≠ fluctuant, inconstant, instabil, neconstant, oscilant, schimbător, variabil, variat, muabil, nestatornic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CONSTANTA LUI PLÁNCK s. (fiz.) cuantă de acţiune. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
neclintit — NECLINTÍT, Ă, neclintiţi, te, adj. Care nu se mişcă, nu se clinteşte (din loc); nemişcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mişcă nimic, în care nu intervine nici o schimbare. ♦ fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ fig. Ferm … Dicționar Român
nestrămutat — NESTRĂMUTÁT, Ă, nestrămutaţi, te, adj. 1. Care nu se clinteşte sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. fig. (Despre oameni şi acţiunile lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat;… … Dicționar Român
permanent — PERMANÉNT, Ă, permanenţi, te, adj. Care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt. ♢ Ondulaţie permanentă (şi substantivat, n.) = ondulaţie a părului făcută printr un… … Dicționar Român
